EPOCA

Sfântul Ioan Evanghelistul îşi termină evanghelia, ca şi ciclul celor patru evanghelii dealtfel, spunînd un lucru deosebit de important şi semnificativ pentru noi creştinii ortodocşi : „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25).

În acelaşi timp, referitor la răstignirea pe cruce între doi tâlhari, dar mai ales referitor la „dialogul” Mântuitorului cu aceştia, trebuie să recunoaştem că nu avem prea multe detalii şi informaţii. Adevărul este că evanghelişii nu ne-au relatat „cu de-amănuntul” întreaga discuţie, întreaga conversaţie a Mântuitorului cu cei doi interlocutori ai Săi şi cei doi care împart acelaş chin fizic, aceeaşi tortură şi suferinţă fizică cu cea a Domnului. Deşi nu au parte de coroana de spini, şi ei au parte de răstignire pe cruce, dar răstignirea şi pedepsirea lor este pe drept, pe merit. Dacă şi ei au fost biciuiţi asemenea Domnului nu ştim. În schimb, ştim că ei primesc exact ceea ce şi meritau : pedeapsa cu moartea. Dar El, Domnul, era nevinovat, complet nevinovat faţă de toate acuzaţiile care i se aduseseră şi în urma cărora fusese condamnat la moarte. De aceea, în cazul Lui, se adaugă şi durerea psihologică, atât durerea din sufletul Său cât şi durerea din sufletul Tatălui Ceresc şi a apropiaţilor Lui care ştiau foarte bine că este în totalitate nevinovat faţă de falsele încriminări care I s-au adus. >>>>