EPOCA “ALEGERILOR “- Victor Martin: „Adevăr, neadevăr, manipulare“

Discursul politic poate fi între adevăr şi neadevăr sau între manipulare şi lipsa de eficienţă. Atunci când un om politic spune adevărul, este lipsit de eficienţă. Rareori adevărurile fruste pot capta atenţia eventualilor votanţi. Omul politic nu poate manipula prin adevăr decât rareori şi numai în cazul în care are un scop prestabilit, transmis lui de auditoriu.
Un astfel de caz, foarte complex din punct de vedere psihologic şi filozofic, este mitingul prelungit, numit „Piaţa Universităţii”, din 1996. Cei din piaţă au transmis un mesaj obsedant că vor schimbarea. Domnul Emil Constantinescu a receptat mesajul şi a câştigat alegerile prezidenţiale spunând o serie de adevăruri dureroase. El putea câştiga alegerile chiar dacă spunea neadevăruri, dar a spus adevăruri ca să nu spună aceleaşi lucruri ca şi adversarul său. Principalul lucru era că venea în întâmpinarea unei dorinţe, nu că spunea adevărul sau nu. >>>>