________________________________
sfârşitul lunii decembrie 2006, doi români modeşti, vârstnici şi încrezători în Fapta Bună, au donat oraşului Buzău colecţia lor de artă românească în valoare de multe zeci de miliarde de lei; şi nu au mai rămas cu nimic. Dar fapta lor nu va fi uitată şi nici numele lor: ei sunt Marieta şi Bucur Chiriac.
_________________________
________________________
________________________
_________________________________________________
________________________
_________________________
_________________________
făcut să fie ucişi zeci de mii de câini pentru că, împreună cu bandele lui de hoţi, să le ia pieile şi să le vândă în străinătate, abia acum animalele pot fi apărate printr-o lege care, totuşi, întârzie din cauza uneltitorului ce ascultă de Satana. Apăraţi vietăţile fără grai şi ale nimănui. Nu le lăsaţi pradă îndrăciţilor cu spume la gură şi iresponsabilităţii dezlănţuite: ajutaţi-le să trăiască fiindcă şi ele au un suflet.
Biblioteca scolii Glanbocu - Arges
_____________________
Biblioteca scolii Serbesti - Iasi
_____________________
Biblioteca scolii Gaujani - Giurgiu
_____________________
Biblioteca scolara Vanatori - Galati
_____________________
Biblioteca scolara Giurgiu - Valea Dragului
_____________________
Grupul Scolar Agricol Holboca - Iasi
_____________________
Liceul teoretic Band - Mures
_____________________
Biblioteca scolara Barati Luncani - Bacau
_____________________
Biblioteca scolara Latesti - Vaslui
_____________________
Biblioteca scolii Luncani Margineni - Bacau
_____________________
Biblioteca Slobozia - Bacau
„Lumea-i ca un teasc de ulei; se stoarce necontenit. Daca eşti spumă reziduală te scurgi în cloacă; dacă eşti ulei rămâi în vasul de ulei. Oricum stoarcerea este inevitabilă. Acum observă reziduurile, observă uleiul. Pretutindeni în lume se stoarce: prin foamete, război, sărăcie, creşterea preţurilor, nevoi de tot felul, moarte, tâlhărie, sgârcenie; astea sunt necazurile celor săraci şi problemele statelor, noi le trăim (…) Aşa că se găsesc amărâţi care în faţa acestor necazuri murmură şi zic `Ce rele sunt aceste timpuri creştine…´ Asta este spuma reziduală care se scurge din teasc direct în cloacă; ea e neagră pentru că, cleveteşte; ea nu străluceşte. Uleiul străluceşte. Aşa se regăseşte un alt om în acelaşi teasc prin frecarea care-l macină – nu a fost frecarea, care l-a făcut atât de alb?” Augustin (354-430): Serm ed Denis XXIV,11. E greu de găsit o definiţie a globalizării mai clară, decât în aceste rânduri ale părintelui fondator al bisericii latine, occidentale. Ce trăim noi azi? Un miliard de creştini trăiesc în lumea „întâia”, dezvoltată, bogată. Restul supravieţuiesc de pe o zi pe alta cu câţiva dolari pe zi, de la mână la gură, în lumea a „treia”, cronic subdezvoltată şi săracă. Suntem în teasc şi storşi. >>>>>>
Filed under: noutati
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
______________________
______________________
