EPOCA • ştiri şi opinii „inconforme“

O zi incarcata de tristete si amintiri. Gradina aceea frumoasa, cu multa verdeata si un pavilon in mijlocul curtii, azi o priveam altfel.Nici susurul apei ce-l auzeam odata in gradina nu mai avea glas.O viata traita demn, in adevar si credinta.O viata de familie implinita.Profesorul-director, Ioan Groza, ce infintase in 1953 primul liceu teoretic la Otelul Rosu, plecase.De undeva isi auzea sotia cum striga cu mandrie si revolta: “Voi nu stiti cine a fost acest om! Voi nu stiti ca in 55 de ani de casnicie totul a fost armonie!” .

Sotia, Elena Groza, profesoara mea de matematica si diriginta, speciala prin tinuta, caracter, demnitate.Asa cum sunt majoritatea celor ce au fost obligati sa paraseasca Hotinul. Mi-am intalnit dascalii, albiti de vreme, speriati ca mai plecase unul dintre ei, cel care timp de 35 de ani ca director de liceu si-a lasat amprenta pe toata Valea Bistrei.

Imi amitesc, cum odata fiind la olimpiata judeteana de limba romana, am fost atentionata de inspectorul de specialitate sa nu mai ’soptesc” colegului din fata mea.Fiind totusi neastamparata in acea perioada, am continat sa raspund la intrebarile colegului.Am fost data afara din concurs, cu amenintareaa ca voi suporta toate cheltuielile privind deplasarea.Ma speriasem.Am inceput sa plang.Ma gandeam la mama, la tata ca vor fi obligati sa plateasca pentru mine.Si bani nu prea erau. >>>>