EPOCA • ştiri şi opinii „inconforme“

Tulburările din societatea de astăzi cer imperativ o rezolvare, fiind prea mari pentru a le ignora. Statul nu face mai nimic pentru ocrotirea familiei şi respectarea valorilor morale, din diverse motive, invocate ca drepturi. Dacă Statul poate aborda astfel problema, Biserica nu. Ea trebuie să aibă o voce clară, fermă şi să răspundă cât mai repede problemelor deja existente precum şi celor care apar după. Dar vocea Bisericii, în cazul fericit în care se face auzită, trece prin mai mulţi receptori, ceea ce face ca acest glas să fie supus mai ales criticii şi chiar să-i fie afectat mesajul, fiind retransmis de unii pe tonuri ironice ori sarcastice, în situaţiile cele mai fericite, când nu se foloseşte un ton dispreţuitor. Aşadar, vrând-nevrând se nasc nişte semne de întrebare: are voie Biserica să condamne răul din societate? Există mai multe feluri de răutăţi, şi dacă da, Biserica trebuie să combată totul? Spre exemplu, e clar că Biserica trebuie să condamne coruptia, dar de ce e treaba Bisericii orientarea sexuală a indivizilor, zic unii. Mai mult, Biserica are un anumit set de reguli, iar încalcarea regulilor atrage şi „pedepse”. Ar trebui Biserica să adapteze canoanele sau să-şi redefinească regulile? Şi în primul rand, cât de capabilă este Biserica, cu învăţăturile şi reglementarile ei, pentru a gestiona problemele societăţii? Lista întrebărilor poate continua, mai mult sau mai puţin pe subiect.

Biserica este o comunitate de oameni care împărtăşesc acelaşi crez. Statul este, la fel, o comunitate de oameni înrudiţi prin sânge şi legaţi prin idealuri, tradiţii şi aspiraţii. Pentru a-şi asigura viitorul, un Stat trebuie să aibă nişte planuri de dezvoltare, economice şi sociale. Pentru a asigura mântuirea celor ce au aderat la ea, Biserica, de asemenea, trebuie să aibă o strategie, spirituală. Cele două ar trebui să se completeze. >>>>

Filed under: noutati