EPOCA • ştiri şi opinii „inconforme“

În Patagonia a trecut vremea vorbelor de bine, a venit vremea vorbelor de bine! A fost odată, demult-demult, pe când puricele se încălţa cu papuci de nouăzeci şi nouă de ocale de fier şi sărea până deasupra norilor, vremea când nu aveai voie să vorbeşti decât de bine. Cum ziceai ceva pe-alături, chiar cu aluzii sau în dodii, cum punea lupa pe tine şi apoi plasa şi te pescuia când îţi era lumea mai dragă. Adevărul era cel oficial. Dincolo de acesta era numai negru şi minciună. Ceea ce dincoace de Alpi era adevăr, dincolo de Alpi era minciună. Musai!

Am găsit o Istorie a filozofiei apărută prin 1953, în prefaţa căreia spunea că  adevărul este stabilit de miliţie. Corect, nu?  Dacă scriai, dacă vorbeai, ba chiar dacă gândeai, trebuia să ai permanent o atitudine „pozitivă”, „constructivă”, să preamăreşti  întotdeauna faptele planetare ale conducătorului „iubit”, să-l tămâiezi cu toată fiinţa ta, cu toată puterea ta, cu toate ale tale. Atunci erai bineplăcut şi-ţi azvârlea un oscior.

Ziarele şi revistele trebuiau să-i pomenească numele de un anumit număr de ori pe fiecare pagină, cu citate din el şi din înţelepciunea lui, altfel nu apăreau. Fiecare carte trebuia să aibă ceva în ea, care să-i aducă osanale, altfel nu apărea în vecii vecilor. Fiecare emisiune la radio sau la televizor trebuia să fie marcată de preamărirea  eroului veacurilor. Fumul preamăririlor, al jertfelor de  cuvânt şi de duh i se aduceau şi ziua şi noaptea. >>>>

Filed under: noutati