As scrie o carte…

As vrea sa gasesc un miliardar excentric care sa ma sponsorizeze. Sa stau intr-o cabana de munte si sa scriu o carte…
As scrie o carte depre adevar, dar am descoperit in timp ca multe dintre adevaruri sunt minciuni care au investit mai mult in camuflaj. Ar iesi o brosura mica, prea mica pentru a putea fi numita carte.
As scrie o carte despre sex. Ca tot este la moda. Dar cine ar citi-o cand exista atatea “profesoare de sex” care scriu mai liber si mai documentat prin ziare si reviste care costa cat o paine? Te-ai gandit vreodata ca painea a ajuns sa coste cat sexul?
As scrie o carte despre parinti si copii. Dar pentru asta ar trebui sa astept mai mult, pentru ca Paul Daniel sa mai creasca. M-as putea lauda astfel cu o experienta mai vasta de parinte si as evita astfel si stricaciunile asalturilor lui cu manutele mici-roz-albe-grasute-moi-fine-iuti asupra manuscriselor.
As scrie astfel o carte despre bere. Istoria berii, tipologia consumatorului, tipologia scandalurilor iscate de bere… Dar mi-e teama ca documentarea ar tine prea mult. Cine ar scrie dupa una-doua-trei-patru… beri?
Asa ca probabil cel mai bine ar fi sa scriu o carte de povesti. Cu prichindei si zane, cu zmei si balauri, cu imparati si intelepti. Povesti ca acelea ale fratilor Grimm, ca basmele populare romanesti sau ca acelea orientale. Cum fac insa sa conving sponsorul sa dea banii pe niste basme? Si unde mai gasim copiii care sa citeasca povesti? A fost odata…

Leave a comment

Your email address will not be published.


*