Cand razi…

Ghemuit. Ca un gradinar care isi sadeste grijuliu bulbul unicat. Preocupat. Ca un matematician incurcat in teoremele de el enuntate. Umpli doar galetusa din plastic rosu cu toarta alba folosind o grebla din plastic rosu cu manuta moale-grasuta-alba. Iar eu te privesc pe ascuns. Pentru tine, nisipul care curge din grebla asa cum timpul se furiseaza viclean pe langa gramada de nisip, e bulbul tau unicat. Sunt teoremele tale care iti preocupa fruntea de sub zulufi. E important sa umpli galetusa din plastic rosu, pentru ca apoi sa versi nisipul in papucii mei negri. Si sa razi. Sa razi….

Tuns. Toti zic ca iti sta mai bine. “Asa nu mai transpira… Asa arata si el a baietel…”. Mie nu mi se pare. Mie imi placi cu zulufi. Bucle mari, razvratite, care salta cand fugi dupa “dada”. Niciodata nu o sa inteleg cum ajunge obiectul minge sa poarte numele “dada”!. Obiectul ala rotund dupa care alergi toata ziua prin curte, pe care il izbesti in casa de toti peretii si cu care masori curtea cat e de mare. Mare sau mica, de piele sau din plastic, originala de la Euro sau din piata, “dada” e pasiunea ta. O lovesti mereu. Si razi. Razi…

Cand razi, cerul meu se deschide. Cand razi, eu uit de lacrimi. Cand razi… Sper sa razi cat mai mult. Sa razi chiar si atunci cand viata ti se va parea o comedie proasta, cu mine un personaj ridicol.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*