EPOCA • ştiri şi opinii „inconforme“

În aceste zile revizuim biblioteca, facem câteva modificări şi o igienizare a apartamentului. Am găsit intre cărţi amintiri ale unei vieţi.O fotografie cu colegi la o muncă patriotică, pe undeva prin centru, în faţa Sălii Palatului.Nu mai recunosc niciuna dintre colege.Eram doar cu fetele.Nici de ce doar cu ele nu-MI amintesc.Ce mai pot zice,decât că am dat şi de Didahiile lui Antim Ivireanul am citit o pagină şi MI-am amintit versurile ? Limba noastră-I o comoară / În adâncuri înfundată / Un şirag de piatră rară /Pe moşie revarsată /….Limba noastră-I limbă sfântă /Limba vechilor cazanii /Care-o spun şi care-o cântă /Pe la poarta lor ţăranii. Este citat din memorie, e inexact, dar e bine că-MI mai aduc aminte.”Doftorii cei desăvârşiţi şi înţelepţi atunci mai mult măresc lauda meşteşugului lor, nu când cu hier şi cu foc luptă patima să o supue, după cum iaste liagia războiului, ce numai când aceia ce pătimeşte cu apipăieri mângâioase şi cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului şi cele înfricoşate porunci ale meşteşugului doftoricesc să Le oprească şi oarecare zile cu mâncări doftoriceşti să Le şi hrănitoare potolind durerile, să arate pre acela ce pătimeşte mântuit de boală.”Acum vă doresc tuturor o zi bună şi să vă ţină Dumnezeu în grija lui ca să uităm de grija noastră lumească şi deşartă. Cu mare bucurie , Aurel Anghel