EPOCA • ştiri şi opinii „inconforme“

COMUNICAT

ARP — Sat, 17 Dec 2011 15:01:38 +0000

NR. 9/2011

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:26:50 +0000

Cezar A. Mihalache: „România Mare“ aşa cum şi-o doreşte actuala putere: o „frunză“ suflată de vântul iredentismului mascat

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:26:31 +0000

Să fim serioşi! Cei 400 de milioane lei vechi datoraţi statului de S.C. Editura România Mare nu reprezintă nici măcar banii pentru scobiturile „fără număr” ale maneliştilor, nici banii de cină ai marilor datornici ai Romîniei. Nici pentru bugetul de stat această datorie nu valorează mai mult de o caramea. Una de care, oricât ai trage, tot nu vei reuşi să peticeşti găurile prin care se scurg banii din visteria statului întru’ îndestularea guvernului. Căci asta au devenit bugetele statului, nu o resursă pentru acoperirea nevoilor societăţii şi a membrilor ei, şomeri, pensionari ori asistaţi sociali, ci miezul cozonacului de care se foloseşte aparatul politic guvernamental pentru a funcţiona. >>>>

Maria Diana Popescu: „Vânt otrăvitor“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:25:22 +0000

Mă gîndesc cu groază la zăpadă. Frig, polei, gheaţă la mal, arestări de toamnă-iarnă ale şpăgarilor notorii. Bancul cu ruşii (îNiet freedom! Eta carnaval!î) bagă spaima în oasele reţelarilor complici. Spaima şi atît. Un pîrîcios a aruncat o piatră în borşul hoţilor, reţeta era prea condimentată, iar deştepţii nu pot s-o scoată fără să se mînjească. Cauciucuri împărţite pe clase ca frigiderele, comerţ cu porci, străzi aglomerate. O lume de maşini, de oameni derutaţi, buimaci, dezorientaţi, sărăciţi de mantra austerităţii. Guvernul direcţionează pentru 2012 nu mai puţin de 360 de milioane de lei spre drumurile judeţene şi comunale, adică spre craterele hulpave ale dregătorilor şi pentru sacoşele cu făină, zahăr şi ulei la kil electoral. E departe timpul în care, pe autostrăzi suspendate, vor circula maşini propulsate de energii alternative. Tehnologiile sînt disponibile de cel puţin 15 ani, însă nimeni n-a putut investi în ele din cauza companiilor petroliere. >>>>

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Săraca ţară bogată“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:24:02 +0000

De câţiva ani se discută în presa scrisă, la televizor şi la radio, se vehiculează pe internet tot felul de proteste şi de liste care trebuie semnate despre o problemă care priveşte întreaga societate românească. Este vorba de aurul de la Roşia Montană din Munţii Apuseni. Statul român a concesionat unei firme americane specializate în minerit de zone aurifere exploatarea minelor noastre de aur pe un anumit număr de ani. Din producţia ce va obţine-o firma respectivă, statul român va primi 4%!

Nu criticăm aici pe un ministru anume, guvernul sau un anumit partid. Ca cetăţean român, însă, cu o gândire economică rudimentară, consider că acel contract este un adevărat jaf pentru ţară. Minele de aur din Munţii Apuseni funcţionează din vremea romanilor. Mai bine de două mii de ani s-au făcut exploatări acolo. >>>>

N.N. Tomoniu: „Comentarii ca pământean“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:23:00 +0000

Uite că ajunserăm şi la 7 miliarde! Când m-am născut eu în anul 1944, eram abia al 2.398.670.230-lea pământean şi bătălia pentru resurse începuse chiar dacă muriseră milioane de oameni în război. Chiar şi sub comunism, făceam parte din grupul de ţări care consuma dublu faţă de resursele utilizate de către restul lumii. Se estimează că, dacă populaţia actuală şi tendinţele de consum se menţin, prin 2030 vom avea nevoie de echivalentul a două Pământuri să ne întreţină, lumea se va înmulţi mai ales la oraşe iar până la jumătatea secolului, populaţia lumii urbane va avea aceeaşi dimensiune ca populaţia globala din anul 2004. Personal, eu am fost un pământean de bun simţ pe acest pământ: m-am unit cu soţia şi am făcut doi copii. Nici ca să crească populaţia planetei şi să nu mai avem ce mânca, nici să scadă lumea ca să ne ia dracu ca fiinţe pe acest pământ. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: Pelerinajul de criză şi „regionalizarea“ gigacaloriei

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:21:38 +0000

Când un reprezentant al puterii (cam sărac la minte) a clamat că „numai Dumnezeu ne mai poate salva din această criză”, ar fi trebuit să se rupă carnea de furie de pe noi. Pentru că, a-l invoca pe Dumnezeu ca ultimă şansă de salvare din incompetenţa de a fi manageriat ţara, după ce milioane de suflete au fost nenorocite iar infrastructura ţării a fost zdrobită de acţiunile tembele şi în total dezacord cu minima logică economică, chiar este o blasfemie.

Şi totuşi, această invocare de către o putere ajunsă la limita posibilităţilor de a mai inventa „măsuri” de salvare şi a mai minţi o ţară întreagă (cerşând răbdare şi solidaritate, dar, de fapt, izgonindu-ne în resemnare) nu este deloc întâmplătoare. Nu este accidentală într-o ţară în care din trei în trei zile se organizează procesiuni religioase, iar moaştele sunt expuse, >>>>

George Petrovai: „Legalizarea ciupelii în România“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:20:39 +0000

Dacă luăm aminte că statul român de-acum este – aidoma predecesorului său bolsevic – un tâlhar fără scrupule, atunci putem constata că la acest capitol dăm dovadă de-o neonorabilă statornicie si continuitate, prin urmare suntem cu adevărat noi însine, adică bravii locuitori de la portile Orientului, unde dinspre Apus si Răsărit s-au adunat în decursul secolelor (cu deosebire de la fanarioti încoace) suficiente scursori pentru ca institutiile dâmbovitene să se prezinte azi cam la fel de curate ca grajdurile lui Augias.

Iar cu curătatul grajdurilor este într-adevăr o mare problemă, atâta timp cât nici măcar grecii zilelor noastre nu se ridică la nivelul străbunilor, ceea ce înseamnă că-s incapabili să zămislească un nou Hercule care să facă mai întâi curătenie în tara lor bântuită de duhul nechibzuintei si pe care – asa ca între balcanici picati ca musca-n lapte în Uniunea Europeană – să-l împrumute apoi si românilor pentru o perioadă nedeterminată. Că de, pe-aici e de lucru, nu glumă!… >>>>

Al. Stănciulescu-Bârda: „Numărul pământenilor. Terorişii şoselelor“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:19:39 +0000

Numărul pământenilor. Zilele trecute s-a anunţat că numărul pământenilor a trecut de 7 miliarde. Am putea spune că numărul lor este ,,ca nisipul mării şi ca stelele cerului”, cum zice glasul Bibliei. La prima vedere nu ar părea nimic deosebit. Şi, totuşi! Faptul în sine este extraordinar şi el ne dă prilejul să zăbovim puţin asupra evenimentului.

Cu multe mii de ani în urmă, când a creat Dumnezeu pe om şi toate vieţuitoarele pământului, apelor şi văzduhului, erau alte specii mult mai dotate decât omul. Erau fiare extraordinare, precum dinozaurii, brontozaurii, leii, tigrii, leoparzii, balaurii, crocodilii şi multe-multe altele, dotate cu gheare, cu dinţi, cu coarne, cu copite, cu aripi, cu venin ucigător, capabile să lupte, să sfâşie, să zdrobească, să fugă, >>>>

Octavian Lupu: „Conspiraţia tăcerii sau cum îşi conservă puterea sistemele totalitare“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:18:34 +0000

S-ar putea considera un capriciu al dictatorilor acela de a nu permite libera circulaţie a informaţiei, de a restrânge libertatea de exprimare şi cea de mişcare a oamenilor, precum şi de a defini un sistem de control al conştiinţei colective. De fapt, ţinta oricărui sistem despotic constă în aservirea deplină a grupului asupra căruia îşi exercită influenţa şi în acapararea adeziunii tuturor indivizilor ce îl compun. Însă un factor determinant în atingerea acestui deziderat se află în ceea ce se numeşte “conspiraţia tăcerii”.

Ce se înţelege prin această expresie? La ce face referinţă? Nu este stranie această cenzurare a ideilor şi simţămintelor exprimate, mergându-se până la obsesia privind detaliile personale ale vieţii fiecărui individ? >>>>

Dimitrie Grama: „Revoluţia Arabă“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:17:29 +0000

Totul a inceput cu nemultumirea unui tanar vinzator de legume dintr-un oras de provincie din Tunisia. Dorinta acelui tanar de dialog cu oficialii corupti ai primariei orasului, a fost bine-nteles ignorata de potentatii puterii locale si ca urmare tanarul nemultumit si nefericit si-a dat foc in fata primariei.

Mai mult nu a trebuit ca sa aprinda o intreaga natiune si apoi mai multe natiuni cu organizare social-politica asemanatoare. A urmat Egiptul, Libia, Bahrainul, Siria…

Cuvintele: Libertate si Democratie au devenit sloganele evidente care s-au impus si care au angajat o lume intreaga in sustinerea nediscriminatorie a “Revolutiei Arabe”. Un moment am crezut ca un nou capitol dintr-o povestire din “1001 de nopti” este scris sub ochii nostrii si intr-un fel sau altul si noi suntem partasi la scrierea acestui capitol. >>>>

Cezar Adonis Mihalache: „Tabula rasa“ – iphone-ul finlandezului relocat?

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:16:39 +0000

A plecat şi „Nokia”… Au mai rămas câţiva. Nu mulţi. Căci, de ar fi să-i numărăm pe cei mari, pe aceia care contează cu adevărat prin poziţionarea pe piaţă şi cifra de afaceri, nu mai strângi nici măcar cât de o socoteală pe degetele de la o mână. Şi, chiar dacă pare că, mai puţini fiind, cei rămaşi îşi vor împărţi o felie mai dolodoaţă, nici aceştia nu vor mai zăbovi prea mult pe meleagurile noastre. Va avea guvernul grijă!

Realitatea este dară cruntă. Companiile străine pleacă din România de parcă ar fi înţelese. Şi nu pleacă pentru faptul că forţa de muncă nu mai este atât de ieftină încât investiţiile să fie atractive (căci, oricât de scumpă ar fi devenit între timp, în comparaţie cu logistica şi costurile de deplasare peste mări şi ţări ale actualelor investiţii străine, ea a rămas de fapt la fel de ispititoare), nu pleacă (doar) din cauza impozitelor tot mai mari, ori a mediului de afaceri >>>>

George Petrovai: „Când vor fi curăţate grajdurile lui Augias din România?“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:15:28 +0000

Este lesne de observat că la noi lucrurile şchiopătează îngrozitor, motiv pentru care de la munte pân’ la mare şi de la vlădică până la opincă, românii cârtesc cu osârdie împotriva tuturor potentaţilor ce şi-au trecut ştafeta guvernării din Decembrie ’89 şi până în prezent. Dar nu, n-o fac de nebuni ori dintr-o drăcoasă înclinaţie spre încontrare. Trei sunt cauzele care-i îndeamnă la reflecţiile cu iz politic:

1) Tradiţia românească în materie de nesfârşite dezbateri politice. La vremea lui, Mircea Eliade s-a arătat atît de surprins de gustul nepotolit al românilor pentru atari controverse, încât n-a ezitat să afirme că n-a mai întâlnit un popor care aidoma românilor să cheltuie atâta amar de energie în dezbateri sterile de acest gen.

2) Paradoxul românesc: Oameni săraci în ţară (încă) bogată, constituie în sine un permanent îndemn la despicarea firului în patru pentru aflarea vinovaţilor de această stare de lucruri. >>>>

Dan Brudaşcu: „Sfârşit de capitol (Ion Diaconescu)“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:14:26 +0000

Recent, în contextul în care România este marcată de profunde şi interminabile neînţelegeri şi confruntări violente între diverse clanuri, care îşi zic partide politice, aflate într-un crunt şi nejustificat război, pe care îl simţim în viaţa noastră de zi cu zi, opinia publică a aflat, în marea ei majoritate, cu tristeţe şi părere de rău despre trecerea la cele veşnice, la vârsta venerabilă de 94 de ani, a lui Ion DIACONESCU, unul dintre ultimii venerabili politicieni simbol ai unui partid politic aflat demult la periferia scenei politice româneşti[1].

Nu l-am cunoscut personal pe cel dispărut, dar în anii ’90, pe când dânsul era preşedinte al Camerei Deputaţilor, l-am întâlnit, tot cu un prilej trist, respectiv la înmormântarea marelui patriot Ion RAŢIU[2], în opinia mea, cel mai strălucit om politic post-decembrist[3]. Într-un februarie extrem de geros, Ion DIACONESCU, Victor CIORBEA, Ministrul Agriculturii de pe atunci, Ion MUREŞAN, dar şi preşedintele de atunci al F.P.S.[4], au venit la Câmpia Turzii[5], cu nepermis de mare întârziere, mult după începerea slujbei la nefericitul eveniment. >>>>

Sergiu Găbureac: „Holá, BARRCELONAAA!“

ARP — Mon, 28 Nov 2011 19:13:27 +0000

Ştiu ! Sunt dator vândut. Nu am terminat Varză de Bruxelles. Nu am scris nimic despre Praga de aur văzută într-un august de foc. Asta e ! Viaţa curge atât de neprevăzut încât, uneori, ne copleşeşte.

O să fiu iertat, ca şi în alte dăţi, şi voi povesti, mai întâi, despre Barcelona. O destinaţie implantată în subconştient prin hit-ul Olimpiadei din 1992 interpretat de Freddie Mercury şi Montserat Caballé.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

După studierea intensivă a subsolului Barcelonei, de credeam că am depăşit Crevedia, facem cazarea. Duşul, cămaşa cea subţire, deşi e început de noiembrie şi cu cele două însoţitoare vigilente părăsesc hotelul în căutarea aventurii ! Prin stânga. Cam întuneric. >>>>

NR. 8/2011

ARP — Fri, 16 Sep 2011 12:35:03 +0000

Cezar Adonis Mihalache: Aurul României – „bechtel“-ul de apropitar al clanului prezidenţial?

ARP — Fri, 16 Sep 2011 12:34:43 +0000

Nu mai are nici o limită… Doar un comportament deviant care relevă, fie grave deficienţe în felul în care se raportează la nevoile şi temerile ţării, socotind-o şi spoliind-o ca pe propria-i feudă, fie apropierea unui soroc ce se rezumă la plata anumitor datorii politice şi electorale. Fapt ce îl face să nu mai ţină cont de absolut nimic, nici de norma legică, nici de cea morală, nici de cutuma minimului bun-simţ, depăşind limitele de afişare în executarea intereselor imediate. Ale lui, ale acelora care l-au sprijinit cândva şi care îl ard mai rău decât pauperizarea şi umilirea celor care l-au votat cândva.

În fapt, Traian Băsescu a încetat de multă vreme să se mai comporte ca un preşedinte-jucător. Acea marotă a liderului ieşit din tipare şi care i-a vrăjit pe mulţi prin specularea speranţelor fiecăruia în mai bine. El este acum doar un model (la scară mai mare, ce-i drept!) al tiparului de succes politic şi economic cunoscut şi promovat sub argoul (tot politic!) de „băieţi deştepţi”. >>>>

Viorel Roman: „Tranziţia spre Occident“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 12:33:51 +0000

Ortodocsii din Balcani – grecii, romanii si slavii de sud – tranziteaza de doua decenii din punct de vedere socio-politic de la socialism spre capitalism, de la CAER si Pactul de la Varsovia spre UE/NATO. Greco-ortodocsii, care au fost cumparati de anglo-americani in schimbul romanilor de la Stalin, au profitat din plin cu mult inainte de 1989 de societatea de consum pe datorie si sunt in prezent si faliti si nemultumiti. Demonstratiile si grevele din Grecia sunt la ordinea zilei. Vor avea si ceilalti ortodocsi din Europa aceiasi soarta, perspectiva de a demonstra pentru o cauza pierduta?

Revolutia din din Romania s-a soldat cu o mie de victime a unor teroristi a caror identitate o va afla numai generatia urmatoare, care se formeaza intr-o societate libera, democratica, ancorata puternic in lumea libera, occidentala, UE. Pana atunci tranzitia spre occident s-a organizeazat ca la carte.>>>>

Dan Brudaşcu: „Paradoxurile tranziţiei pe meleaguri clujene“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 12:32:58 +0000

Judeţul Cluj, invidiat frecvent de o serie de giboni media pentru că ar beneficia, în mod necuvenit, în opinia lor, de tot felul de favoruri, având în vedere faptul că, în prezent, de aici provin foarte mulţi dintre conducătorii unor instituţii centrale, inclusiv primul-ministru, este doar aparent un loc ferit de efectele devastatoare ale dezmăţului economic şi politic petrecut în România după 1990.

Spre a nu fi învinuiţi că generalizăm, subliniem câteva domenii în care impactul este mai mult decât îngrijorător. Astfel, din punct de vedere industrial, cea mai mare parte a judeţului Cluj se confruntă cu o situaţie disperată, datorită căreia a sporit considerabil armata de şomeri a tranziţiei. Rod al unei privatizări „cu cântec”, cea mai mare parte a firmelor, altă dată de referinţă nu numai pe plan naţional, ci şi european, a dispărut complet din peisajul economic al judeţului. Nu mă refer doar la arhicunoscutul caz al fabricii Clujana[1], care producea odată încălţăminte căutată în întreaga lume, ci şi la alte branduri ale economiei clujene, dispărute complet ca urmare a privatizărilor orchestrate de emanaţii loviturii de stat din decembrie 1989. >>>>

Adrian Botez: A patrusprezecea scrisoare „La un prietin“

ARP — Fri, 16 Sep 2011 12:31:58 +0000

A PATRUSPREZECEA SCRISOARE “LA UN PRIETIN”: DESPRE “DUBLAJUL” VOCAL LA FILME, DESPRE ACADEMIA ROMÂNĂ, DESPRE CULTURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ, DESPRE “CE-O FI DEMOCRAŢIA”… - ŞI DESPRE CÂTE ALTE NECAZURI ALE DUHULUI ROMÂNESC ŞI TERESTRU…

Stimate domnule G. L. T. –

…Eu ştiu foarte bine că, pe dvs., vă animă şi va impulsionează numai “voinţe de bine”, cu totul oneste şi patriotice… – …dar contează, enorm, şi ce alegem să apărăm, ÎN RÂNDUL DINTÂI, din chipurile Duhului Românesc, şi în ce formă, şi cu ce fond ideatic chibzuim noi să exprimăm încercările prin care trece, azi, Duhul Neamului Românesc – şi toate acestea, în mod convingător, curat şi drept…!

…Şi, în cazul românilor, nu …”dublarea”, în româneşte, a vocilor actorilor filmelor străine, va rezolva grava problemă a pierderii autorităţii moral-spirituale româneşti, de către acest Neam Imperial, la OBÂRŞIILE SALE – …iar nu, cum apare azi, un biet neam histrionic (…pierdere teribilă, suferită prin TRĂDĂTORII LUI CONTINUI !!!). >>>>