Asociaţia Christiana, Asociaţia „ROST“, Asociaţia pentru cultură „Alfa“, Fundaţia Sf. Sava, Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni

PENTRU O FAMILIE NORMALĂ

Alătură-te nouă, luni, 19 mai 2008, orele 17.00 în Bucureşti, Dealul Patriarhiei (Troiţă) la marşul pentru siguranţa familiei tale în faţa pericolului homosexualităţii .

E frumos că s-au scos de sub spectrul penalului insulta, calomnia, vagabondajul şi adulterul. Dacă nu erai atent pe unde calci, orice neavenit te putea da în judecată pentru insultă sau calomnie şi îţi cerea şi pe tac’su, şi pe mă’sa ca daune morale. Prin incriminarea vagabondajului, cu „bunăvoinţa” justiţiei, puteai să-ţi iei adio de la turismului cu bani puţini, cu rucsacul în spate, şi de la dormitul prin şure sau gări. De la Angela Merkel, actualul cancelar german, care a „vagabondat” şi prin România, în vremea studenţiei, să vadă ce n-a văzut şi să fie pregătită pentru orice, până la badea Gheorghe Cârţan, care s-a dus la Roma pe jos, să vadă cu ochii lui Columna lui Traian, toată lumea era suspectă de vagabondaj. Adulterul nu-şi avea locul în penal decât pentru a-l exacerba, deoarece, se ştie, când o căsnicie scârţâie, n-o mai salvează nici dracu’, darămite secretarul organizaţiei de bază.
Cu voia judecătorilor, aceste acuzaţii aveau un caracter abscons, cu multe implicaţii stresante, dar actualii legiuitori au găsit un înlocuitor mai subtil, mai greu de ocolit şi cu o plajă de desfăşurare mult mai largă: discriminarea. >>>>>

Peştera umedă mirosind parcă a alge de mare si hornul ei coborîtor parcă spre inima pămîntului mă infioară de fiecare dată cînd intru în ea si îmi dă o senzaţie de claustrare. Are o intrare scundă si un fel de anticameră rotundă. Unghiul intrării e atît de ciudat tăiat incat soarele nu patrunde acolo niciodată.

De cite ori am luminat inscripţia aceea ciudata m-am gîndit la omul care vieţuise acolo şi scrijelase sub chipul unui ins bărbos o inscripţie “aici a vieţuit Pafnutie Chiorul din anul 1906 şi pînă la sfîrşitul zilelor sale ce va veni”. O cruce era sapata deasupra in stînca dura iar intr-un colţ, pe un fel de raft ardea pîlpîind anemic flacăra unei candele aprinsă de cine ştie cine. >>>>

La Oradea, între 8-10 mai 2008, s-a desfăşurat Simpozionul Frontierele spaţiului românesc în context european, sub auspiciile Facultăţii de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Oradea, a Facultăţii de Istorie şi Psihologie de la Universitatea de Stat din Republica Moldova ; Prof. univ. dr. Sorin Şipoş a fost preşedintele executiv al simpozionului. Printre organizatori a fost şi Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, filială a Academiei Române, reprezentat la Oradea de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, directorul respectabilei instituţii şi membru corespondent al Academiei Române. La incheierea acestei prestigioase manifestari internationale, prof. univ. dr. Sorin Sipos, presedinte executiv al Simpozionului, ne-a declarat : Ideea simpozionul ne-a venit anul trecut chiar la Chişinău, unde am participat la un simpozion despre metoda comparativă în cercetarea istorică. Multe lucruri care priveau istoria Transilvaniei ni s-au clarificat, în mod paradoxal, la Chişinău, unde colegii din Republica Moldova au prezentat realităţile politice, religioase şi culturale de la frontiera estică a spaţiului românesc. >>>>

Anne Graham a dat un raspuns foarte profund si inspirat:
“Cred ca Dumnezeu este adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile ii spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-i cerem binecuvantarea si protectia Sa daca ii cerem sa ne lase in pace? (In lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)
Cred ca totul a inceput cand Madeleine Murray O’Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea niciun fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K.
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti etc), iar noi am spus O. K. >>>>

Îmi tot semnalează unii enoriaşi că o femeie dintre noi face o ispravă demnă de un secol mai îndepărtat, nicidecum potrivită zilelor noastre. Nu-i voi spune ,,doamnă” şi veţi înţelege de ce. A fost jenant să i se spună făţiş că e ruşinos ceea ce face din respect pentru vârsta sa, care nu e deloc prea fragedă. Sperăm însă că se va recunoaşte în aceste rânduri şi va înţelege ce e de înţeles, mai ales că nu vom şti decât noi doi şi tot satul. Femeia are un nărav, pe care-l pune în aplicare ori de câte ori se ceartă cu vreo surată sau cu vreun frate întru credinţă. Se întoarce cu spatele la adversar, se apleacă şi-şi ridică fusta până după cap, lăsându-şi portbagajul gol-goluţ. Îl bate cu mânuţele amândouă şi-şi invită ,,duşmanul” să servească de acolo toate bunătăţile! Of! Of! Of! Bine, muică, aşa vrei să intrăm noi în Europa? Cu portbagajul gol? Gestul nu e nou. Pe la 1900 venise în Lugoj un general austriac. Lumea îl primise cu onorurile cuvenite, doar o femeie niţel ţicnită făcuse ceea ce spusei mai sus. Un poet local, Victor Vlad Delamarina a scris atunci o poezie, care şi azi e celebră. Citez din ea doar câteva versuri: ,, Şi s-a scrisu în istorii,/ Însemmatu-s-a-n răboju,/ Că văzut-a ghinăralu, / Fund de babă de Logoju!/” Bine, muică! Dacă cheamă cineva televiziunea!? ~>>>>>>>>

Liderii partidelor şi asociaţiilor româneşti din Serbia de Răsărit au convenit ca la  alegerile anticipate parlamentare şi locale din  11 mai 2008, să se prezinte uniţi pe lista comună ,,Românii Uniţi din Serbia– cap de afiş dr. Predrag Balaşevici”. Acordul privind lista unică a fost semnat de Partidul Democrat al Rumânilor din Serbia, cu sediul la Bor şi Partidul Democrat al Vlahilor (Rumânilor), precum şi de Federaţia Românilor din Serbia, cu sediul la Negotin. Semnatarii acordului sunt şi Comunitatea Rumânilor ,,Paul Matei” din Petrovaţ pe Mlava, Rumâni Serbiei Democrate, cu sediul la Kučevo, Societatea Românilor - Valahilor ,,Traian” din Cladova, Iniţiativa Culturală Românească din Žagubica, Asociatia pentru Cultura Vlahilor - Românilor ,,Ariadnae Fillum” din Bor, Asociaţia pentru Cultura Vlahilor-Românilor ,,Curcubeul” din Zăicear şi Asociaţia pentru limbă, cultură şi religia rumânilor de pe Valea Moravei, din Čuprija. >>>>

Dup-atâţi răi secoli negri de dureri, de vijelie, / Ce-am trecut fără-ncetare peste biata Românie, / Tu, an nou, ce ne vesteşti? / Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire, / Pace, glorie, putere, libertate, fericire, / Îndurările cereşti? (V. Alecsandri)

Am dat găuri în curea destul. Am strâns din dinţi până am ştirbit. Am răbdat cuţitul la os până am pierit. Şi, totuşi, câţiva am supravieţuit şi, creştini curaţi, cu femei ne-am însoţit şi ne-am înmulţit. Şi am crescut şi am trăit. Am ajuns s-o vedem şi pe-asta: integrarea în UE, după ce integrarea în NATO o pricepusem la fel ca-n Eminescu (azi o vedem şi nu e! sau, mă rog, şi-n UE! ) ori ca-n România noastră cea păţită (suntem sătuli de-atâta bine). Aşadar, iată-ne şi… acolo. Oare am prins pe Dumnezeu de picior? Oare a început să curgă lapte şi miere? Aş. Exact ciobanii şi apicultorii sunt primii loviţi, de standardele europene, în moalele capului. Aşa încât lapte (mai scump, degresat, chimizat şi cu e-uri) şi miere (contrafăcută) se găsesc la discreţie în marketurile continentale de la noi sau de la vecinii din UE. >>>>