EPOCA o ştiri şi opinii”inconforme “

SUVERANITATEA STATALĂ ÎN LOC DE SĂRĂCIE

Langenthal. Elveţia. 14 Septembrie 2008. Un titlu deosebit de sugestiv al unui articol foarte intere-sant apărut în ziarul <<Zuercher Zeitung>> ,din 26 Iunie 2008, sub semnătura D-lui Johannes B. Kunz (şeful actual al Secţiei de Sarcini Extraordinare din Secretariatul de Stat în Departamentul Confedera-ţiei Elveţiene) : „Suveranitatea statală în loc de sărăcie. De ce ţările dependente de ajutorul de dez-voltare trebuie să devină suverane.”

„Suveranitatea statală e considerată pe scară largă astăzi ca o piedică în colaborarea internaţională, pace şi bunăstare. De fapt şi adevărat, suveranitatea este cauza bogăţiei în Vest, deaceea este ea apă-rată în ţările care năzuiesc spre bunăstare din Est. Subdezvoltarea Sudului este urmarea lipsei de su-veranitate. Politologul francez Bertrand de Jouvenel descrie suveranitatea ca totalitatea autorităţii legitimate a statului, ca o idee modernă ale cărei începuturi pornesc de la prăbuşirea nobililor euro-peni şi concentrarea puterii în persoana stăpînului absolut şi suveranului.”

Revoluţia franceză a realizat la 1789 un nou suveran: „statul popular”.

Există oare în istorie vreun exemplu de stat cu suveranitate limitată, dar cu o bunăstare spirituală şi materială ridicată ? Pînă la timpurile actuale, nu. Statul este singura formă de organizare socială, care

poate asigura unui popor sau naţiune bunăstarea. Tocmai prin caracterul colectiv şi deci un ţel unic centralizat. În Elveţia, cu toate că este un stat federal, statul este totul (fie pentru Elveţia germană, Elveţia franceză sau Elveţia italiană). Fiecare cetăţean elveţian, indiferent de poziţia lui în societate are un nivel de trai asigurat. Franţa îşi mulţumeşte bunăstarea tocmai centralizării ei şi puterii statale. Altfel Franţa ar fi fost în coada Europei ! Belgia îşi mulţumeşte lipsa de dezvoltare, în comparaţie cu vecinii ei tocmai lipsei unui stat puternic. Olanda a putu să devină <ea însaşi>, numai, la timpurile lui Mihai Viteazul, cînd s-a eliberat de sub spanioli. România a pierdut „trenul” la acele timpuri ale lui Mihai Viteazul, lăsînd să i se prăbuşească <podul spre naţiune>. Nici victoria militară din 1918 nu a

fost folosită, precum la olandezi la anii 1600 şi la francezi la anul 1918, în interesul ţării. Căci in anul 2003 românii adoptă o constitutie antistatală transformănd România într-un stat multinaţional. Sărăcia anului 2008 este cruntă în România. Jaful ţării a devenit virtute în România şi pus pe picior de egalitate cu inteligenţa. În Suedia, ţara cu cîteva milioane de locuitori, statul e sfînt. Printr-o economie centra-lizată ( de la ac de cusut, automobile, locomotive şi pînă la program spaţial) se realizează cîştigurile care asigură un înalt nivel de trai chiar şi unui şomer (de cîteva ori mai ridicat decît al unui inginer român într-un post de răspundere). În Finlanda, statul asigură bunăstarea pînă şi a unui bătrîn nepens-ionar, asigurîndu-i asistenţa medicala gratuită, locuinţă gratuită şi hrana zilnică care i se aduce acasă.

„Sistemul vestfalic a mijlocit statelor suverane reglementatrea avuţiilor şi posesiunilor interne. Diferi-te state precum Anglia, Olanda şi Confederaţia Elveţiană au aşezat temelia pentru dezvoltatrea capi-talismului şi a dreptului exclusiv al statului pentru ridicarea impozitelor şi a democraţiei moderne.

O religvă a timpurilor trecute ?”

Numai prin puterea statului, Confederaţia Elveţiană a putut supravieţui fără războaie cîteva sute de ani. Secretul a fost o armată deosebit de puternică. Mulţi politicieni elveţieni sînt convinşi că dacă Elveţia ar fi fost un stat naţional, nivelul material şi spiritual al ţării ar fi fost mult mai ridicat. Suveranitatea limitată poate, desigur pentru popoare ( nu naţiuni) incapabile şi cu nivel scăzut de inteligenţă, să în-semne un avantaj, în sensul că „şeful” asigură un nivel de trai mai mult sau mai puţin acceptabil (dar fără foamete şi boli). Acesta este de fapt scopul <Globalizării>.
„Suveranitatea, considerată pe nedrept ca un concept pur juridic, este tratată astăzi ca un scut de apărare în spatele căruia dictatorii îşi pot desfăşura activitatea lor nefastă nederanjaţi. Această per-cepere a realităţii politice a dat ocazie fostului secretar al ONU, Boutros-Ghali să spună, că timpul suverani-tăţii absolute şi exclusive a trecut, mai ales că teoria nu s-a potrivit cu practica. Urmaşul său Kofi Anan credea că poate să confirme aceasta şi că ar putea să redefinească suveranitatea statală.

Cînd pe deoparte ONU întreprinde aşa numitele intervenţii umanitare în state suverane, zace pro-blema to-tuşi în primul rînd nu în aceea că, deasemenea ca şi  în Europa vestfalică, se răneşte suve-ranitatea, ci că aceste intervenţii în cele mai multe cazuri sînt fără rezultate şi cel mai des, precum în Somalia, în Irak, au urmări care sînt mai tragice decît starea de dinainte de operaţie. Pe de altă parte extinderea către Est a Uniunii Europene reprezintă încercarea cu mijloace paşnice de a ridica un nou imperiu feudal în care apare o reţea de instituţii abia capabile să dea socoteală unei subţiate şi parţi-ale suveranităţi. Atît pentru apologeţii amestecului în treburile interne ale altor state cît şi pentru susţinătorii integrării europene  suveranitatea statală este o relicvă a timpurilor trecute.”

Dispariţia lagărului comunist la anul 1990 şi implicit a unui echilibru militar în lume a condus automat la apariţia unor forţe de dominaţie economică şi implicit politică, de tipul <democraţia leului>, <a la Fontaine>. Căci aşa „a lăsat Domnul pe pământ” starea de lucruri !

Desigur că în această situaţie, suveranitatea devine o piedică în cadrul procesului de „colaboare” între ţări. Menţinerea niveluilui de trai (lupta pentru ciolan), în noul echilibru economic, devine „mărul lui Adam”. Căci piaţa vestică de export, în fostele ţări comuniste, a dispărut !

Corespunzător dispare şi rolul de „supervizor” neutral al ONU. El încape pe mîna ţărilor vestice prin nominalizarea unor marionete vestice, chiar dacă uneori erau oameni de culoare.

Războiul din Serbia a fost cea mai flagrantă încălcare a suveranităţii naţionale a unui stat. Şi aceasta cu aprobarea ONU ! Cele mai groaznice bombardamente din istorie. Motivul: detronarea unui „dictator” ales legal de către popor. Sau, limitarea suveranităţii unei ţări ? Asemenea organizaţie s-a blamat pen-tru totdeauna.

Dovadă: Acţiunea rusească în Georgia s-a desfăşurat absolut după acelaş model ca în Serbia. Deci ONU a legalizat de fapt o nouă linie în limitarea suveranităţii statale.

„Cele mai multe din ţările în curs de dezvoltare, şi anume în Africa la sud de Sahara nu au fost, de la dobîndirea neatîrnării lor, niciodată cu adevărat suverane. Pe deoparte au rămas ele sub influenţa puterilor coloniale de dinainte şi deci sub amestecul regulat şi deseori forţat în treburile lor interne. Pe de altă parte intră ele în reţeaua ajutoarelor de dezvoltare, de stat sau privat, care în capitatele vestice proiectează strategii şi planuri în care suveranitatea, din cauza nepotrivirilor dese cu condi-ţiile impuse, este tratată ca piedică în calea dezvoltării şi ca nerespectatrea drepturilor omului sau a egalităţii femeilor cu bărbaţii sau a unor regimuri nepotrivite.

De ce însă au nevoie statele dependente de ajutor străin de suveranitate ? Pentru că numai suverani-tatea crează premizele de apariţie a capitalului necesar pentru dezvoltare.”

Există vreo ţară africană care în ultima jumătate de secol a reuşit să devină suverană  şi respectiv să aibă o creştere a bunăstării materiale şi spirituale ? Niciuna. Dispariţia comunismului a tăiat orice şansă de suveranitate a unor ţări din Africa, care începuseră cu ajutorul URSS, României, Germaniei Democrate, etc, programe statale economico-politice de suveranitate. Pare grotesc, dar în asemenea ţări, distruse pentru totdeauna de colonialismul vestic, numai societăţi totalitare comuniste pot conduce la o suveranitate şi respectiv bunăstare.

„Numai cu ajutorul, menţionat din aceste scrieri, bazat pe puterea civilizatorică a statului suveran a luat fiinţă capitalul mobilizator şi capitalul capabil de investiţie, care în ţările în curs de dezvoltare au dat posibilitatea tranzacţiilor peste reţelele ilegale şi criminale ale posesorilor pământuriler ţărăneşti sau grupurilor mafiote. Numai cînd prin activitatea statului suveran eşecul economiei la negru, a co-rupţiei şi a presiunilor financiare, precum şi riscul urmăririi statale devine  mai scump decît sarcinile legalităţii, apar atunci siguranţă juridică, proprietate şi capital. Prea mari sarcini de impozite încu-rajează ilegalitatea, frînează formarea de capital şi pereclitează suveranitatea.

Perturbarea cu Africa

În Asia statul suveran este spre modă, în Sud însă, pînă acum abia. Siguranţa juridică în America Latină există numai pentru o infimă minoritate, în Africa la sud de Sahara practic inexistentă.

În cele din urmă pot instituţiile de dezvoltare să frîneze capacitatea de formare a capitalului, căci ele condiţionează prin programele de dezvoltar,  dorinţele şi necesităţile ţărilor beneficiare de ajutor.. Suveranitatea alunecă prin aceasta, ca un sinonim al Naţionalismului şi Dictaturi, în loc de formula magică a transformării bunurilor ilegale în capital. Că prin aceasta dezvoltarea este evitată au observat ţările primitoare de ajutor. Ele au refuzat în decembrie 2007 la întîlnirea din Lisabona- Piaţa Comună- Africa- parteneriatul cu Uniunea Europeană, cu toate că aceasta promitea ajutoare substanţiale. Prevăzutul comerţ liber ar fi dezavantajat pe africani, în timp ce condiţionările ajutorului de dezvo-ltare ar fi rănit suveranitatea.

Într-o carte multilaterală cu titlul <<Perturbarea cu Africa>> propune Robert Calderisi, fostul repre-zentant al Băncii Internaţionale, analiza compoziţiei Bancii Mondiale, Fondului Internaţional şi pro-gramului ONU  de dezvoltare, ale căror domenii de activitate  sînt neclar  mărginite.El aşteaptă, odată cu reducerea „actorilor”, o ridicare a transparenţei şi eficienţei ajutorului de dezvoltare, care suverani-lor le va uşura legitimarea ajutorului din ţările donatoare. Prin aceasta ar putea să ia fiinţă o bursă in-ternaţională a colaborării, care prezintă programul propriu de dezvoltare al ţărilor receptoare şi unde instituţiile de ajutorare îşi pot alege strategiile lor conform acestor programe. Astfel că se poate realiza piaţa de ajutor de dezvoltare cerută de expertul ONU, Stephen Browne, şi prin aceasta se poate garan-ta atît  suveranitatea receptorului cît şi a emitentului.

Statele Europei aşteaptă din continua subţiere a suveranităţii lor bunăstare în viitor. În Asia , unde astăzi se produce capital, este suveranitatea, de nediscutat, ca realizare a secolului 20, precum în Euro-pa înainte de 1914. Pentru oamenii din ţările în curs de dezvoltare- cea mai mare parte a populaţiei globului- este suveranitatea o idee modernă, tot aşa de nouă şi atractivă precum şi sperata şi realizata bogăţie.”

Statele din Asia, precum China, Vietnamul, statele Coreiei şi Japonia au un orizont bine defi-nit şi stabil: consolidarea statală şi suveranitatea ca motiv al bunăstării.

China are cel mai mare ritm de dezvoltare eonomică cunoscut pînă acum. Efectul nu s-a lăsat mult aşteptat în bunăstare. Colegi de-ai mei de serviciu sînt ocupaţi în China cu succes în in-stalaţii chimice. Ei iau masa de prînz în cantină alături de colegii chinezi.

În Lucerna (Elveţia) turistul chinez este onorat şi asta nu numai pentru pătura superioară chineză. Ce mai există în tehnologia vestică ce nu e în China produs ? O imensă ambiţie na-ţională, cu mari perspective de succes. Nu şi-a luat în considerare Vestul prea multe optimi-ste şanse de succes ? Sau şansa disperării ?

Vietnamul, ţara victoriei militare a tuturor timpurilor, a renăscut din cenuşe şi pomi fără frunze, şi este pe drumul clar al bunăstării.

Coreea de Sud a reuşit în cca. 15 ani să devină o forţă economică de temut pentru multe ţări vestice. Automobilele coreene reduc, prin calitate, evident şansa automobilelor vestice. Coreea de Nord, cu toată sărăcia actuală, reuşeşte să devină o putere nucleară, ceea ce nu este prea simplu de neglijat (nu politic, ci ştiinţific şi tehnologic).

Japonia este cel mai fascinant stat al Orientului Îndepărtat. De la 1945 încoace, suveranitatea statală, cu toate condiţiile înjositoare americane, a fost, fără nici un fel de derută, scopul prin-cipal al acestui popor talentat. Bunăstarea a urmat automat, moderat, dar sigur. Căci caracte-rul colectiv al acestui popor nu cunoaşte compromise. Chiar dacă într-un hotel din Tokio se doarme ca într-o cuşetă de tren. Nici cele două bombe nucleare inutile (pe care ultimele do-cumentare americane (2008) încearcă, grotesc, să le justifice ca necesare, ca motiv, ca să reducă pierderile americane la cucerirea Japoniei în 1945) nu au reuşit să le distrugă spiritul naţional.

Tehnologia japoneză era şi în anii 1943-1945 superioară tehnologiei americane, franceze şi germane. În domeniul naval, navele japoneze, conform specialiştilor americani, care le-au inspectat în 1945, erau mult superioare tehnologiei americane, deaceea, pentru ca ruşii sa nu copieze tehnologia japoneza din 1945, le-au aruncat în aer ( ca. 26 bucăţi). La o întîlnire între un submarin japonez (la anul cca. 1943-1944, după o independenţă de drum de 35000 Km) cu unul german, era submarinul german ca un „purece faţă de elefant”.). Avioanele japoneze erau în 1944-1945 militar deosebit de eficiente. Pregătirea militară japoneză era absolut de vîrf. Astăzi fiecare copil japonez ştie în caz de cutremur, ce e de făcut. Rezultat: deosebit de puţine victime umane în caz de cutremur sau alte catastrofe naturale. Cultură deosebit de bogată şi cu o clară identitate. Actual, cea mai inventivă naţiune de pe pământ. „Nimic nu zboară şi se mănânca”, precum spune vechiul român, fără ceva japonez: tehnica automobi-lului este de departe cea mai avansată din lume, tehnica electronicii şi calculatoarelor nu este mai prejoasă decît cea americană. M-ar interesa cu ce japonezii sînt mai prejos decit america-nii ! Mîndria japoneză are o clară bază materială. Asta m-a convins, că pentru mândrie există  o bază neapărat necesară.

Nu se poate începe un război al Georgiei împotriva Rusiei, dacă nu există o armată georgiană capabilă de un război. Promisiunile vestice făcute Georgiei sînt numai pe hîrtie. Un japonez nu ar putea gîndi şi acţiona ca un georgian sau român.

Afganistanul a dovedit că e capabil de suveranitate în războiul cu Rusia. Cu toate că eonomic era „purecele faţă de elefant”. Un popor lipsit de economie, dar plin de naţiune ! În lupta cu Vestul, şansele sînt din zi în zi mai reale. Un popor, fără stat, dar cu naţiune puternică, are şansa cuvintului de sfîrşit.

Iranul, o mare cultură şi un stat puternic în antichitate, nu a uitat de suveranitaea sa amenin-ţată de noile actuale condiţii internaţionale. Arma nucleară a devenit astăzi singura forţă, din păcate, a respectului statal. Deja iranienii sînt capabili, în domeniul de tehnologie de virf, să ofere ţărilor dezvoltate o mare surpriză a suveranităţii. Chiar dacă femeile iraniene, conform democarţiei vestice, capul cu o maramă şi-l acoperă (dar acesta este dreptul iranian la o iden-titate naţională). Israelul va trebui cu acestă ţară să ajungă la o înţelegere şi nu invers !

India, ca întotdeauna una din cele mai mari culturi ale lumii, cu o vechime de neestimat încă,

cu un „pas de melc”, „prin noi însine”, dar sigur, filozofic cu siguranţă una din cele mai sta-bile naţiuni ale lumii, îşi defineşte suveran drumul istoric. Inteligenţă la un înalt nivel, spiri-tual şi tehnic şi „prin noi înşini”. Pradă a < globalizării>, înţelege conştient aceste manevre.

Indonezia, un stat cu tendinţe suverane, dar cu potenţial uman încă nesuficient conştient acestui ţel. Din păcate prea puţin dinamic.

Este uimitoare paralela între Africa ş România ! Corupţia în Romania a mers de la mic pînă la şefi de stat, de la cîteva kilkograme de mere pînă la vinderea ţării. Merită un asemenea stat să existe în Europa ? Deaceeaa au reuşit slavii şi maghiarii să pătrundă pe teritorii locuite de români (respectiv daci) şi să-şi impună puterea. Tracii erau ,documentar, ca un popor slab cunoscut. Slăbiciunea unui popor se plăteşte. Deaceea românii nu au ajuns la naţiune.

__________________

REVOLUŢIA ROMÂNĂ ŞI EUROPA DE VEST

24 Octombrie 1999. În seara zilei de 17 Decembrie 1989 m-am suit în gara Dunav, din Belgrad, în acceleratul Belgrad-Timişoara-Bucureşti sosind de la Basilea (Elveţia). Descrierea întîmplărilor am făcut-o în articolul <Declaraţie>. Pe această rută mai fusesem încă de două ori în Romania. Deosebit de ciudată a fost situaţia din gara Vîrset (Iugoslavia), unde nu s-a suit nici un pasager, cu toate că sala de aşteptare era plină. Uşile, în spatele cărora stăteau o mulţime de persoane erau încuiate ! De ce ? Ajuns la Moraviţa , am fost daţi jos din vagoane (numai cetăţenii străini !)cu geamantane cu tot şi duşi într-o sală mare. De la cei doi soldaţi de securitate de la intrare am aflat că, peste cîteva ore, vom fi trimeşi înapoi la Belgard, exact ca şi călătorii din seara precedentă. De la unul din soldaţii (cel cu cîine lup) de la intrare (Prenume :Wolfgang , din Bucureşti) am aflat că la Timişoara s-a declanşat o intervenţie străină. Nu-mi venea să cred. Nici nu eram pregătit mental pentru o asemenea ipoteză. Nici unul din pasageri nu a fost controlat sau legitimat. Ceea ce absolut clar am remarcat, a fost existenţa a două grupuri foarte omogene (evident în „civil“): o grupă de poloneze şi un grup de arabi, toţi de acceaşi vîrstă. Cu experienţa europeană, care o am, pot afirma, cu mare probabilitate, că era vorba de un grup de mercenari arabi din Anglia. Probabil aceiaşi care în Timişoara au tras în grupul de copii. Mercenari polonezi, au luptat şi în Croaţia, în numele catolicismului, împotriva sîrbilor ortodocşi. Deasemenea mercenari germani au luptat în Croaţia împotriva sîrbilor. Speculaţiile lansate de diversioniştii vestici, că Securitatea şi Armata au tras, au avut efect moral la timişoreni . Nimeni nu a avut capacitatea de pricepere, că Securitatea sau Armata nu ar fi întreprins o asemenea acţiune. Din multe motive. Spun aceasta ca anticomunist.

Diversiunea externă şi-a realizat, cu destul succes, mobilizarea maselor împotriva propriilor organe de apărare. Succesul s-a datorat în special cosmopolitismului românului, lipsei unui sistem propriu românesc de informare în masă şi lipsei capacităţii de înţelegere politică a românului. Cine a organizat transmiterea pe viu a „Revoluţiei“ pe tot globul pămîntesc ?. O întrebare deosebit de importantă, căci TV-Romană nu ar fi fost capabilă de aşa ceva ! Radio Budapesta, citat continuu în mediile informaţionale vestice, anunţa, a doua zi după „revoluţia“ de la Timişoara un număr de 60.000 de victime ale Securităţii Române ! Copii împuşcaţi de „Securitate“ la Timişoara! Emoţiile trebuiau continuu ridicate la extrem, pentru pregătirea Legitimităţii unei Intervenţii armate vestice şi probabil estice în Romania. Pactul Hitler-Stalin se pare că a funcţionat din nou. Am stat de vorbă cu martori oculari ai „revoluţiei“ ,care mi-au relatat că în Sud-Estul Ţării se puteau întilni oameni ciudaţi ca comportament şi îmbrăcăminte. Se presupune că erau diversionişti ruşi. Punerea în aplicare a Pactului Hitler-Stalin a fost prompt împiedicată de către Armata Romană. Răspîndirea „Revoluţiei“ la Bucureşti o aşteptam într-un hotel din Belgrad. În Bucureşti apar deasemenea mercenari arabi diversionişti. Evenimentele din Bucureşti ridică deosebit de multe întrebări , la care printr-o cercetare amănunţită se poate da un răspuns clar.

Unele din întrebările de bază : Cine a incendiat Biblioteca Universitară ?. Cine a încercat să incendieze Muzeul Naţional de Artă? Ce scop au avut aceste acţiuni diversioniste: efect imediat de mobilizare a romanilor împotriva Armatei sau efect de durată, prin distrugerea unori valori inestimabile de cultură, pierdute pentru totdeauna pentru Cultura Romană ? Căci ,la acea dată , Securitatea deja nu mai juca nici un rol ! Orice speculaţie în această direcţie conduce la superficialitate.

Diversiunea Culturală este astăzi una din principalele strategii vestice de luptă în hegemonia politico-economică. Căci un popor fără identitate culturală proprie are, în lupta pentru existenţă şi un nivel mai bun de trai, numai o şansă : sclavia modernă în numele „democraţiei vestice“.

Evenimentele şi cauzele „ Revoluţiei“ din Romania din Decembrie 1989 pot fi elucidate încă, la 10 ani după desfăşurare. Date suficiente există, martori oculari şi participanţi direcţi (medici din spitalele din Timişoara, militari, membrii ai Securităţii, luptători revoluţionari, primari, cetăţeni de la graniţa vestică, ş.a.) există. E nevoie numai de o muncă intensivă practicată de persoane cu largă viziune (necosmopolite şi cu spirit de ţară) politică şi culturală şi neinfluenţate de diversiunea vestică.

Sunt necesare o serie de clarificari a unor evenimente de bază :

1.Cine a organizat Războiul Informaţional împotriva României: persoane particulare, „jurnalişti“, organizaţii neguvernamentale, organizaţii guvernamentale, membrii corupţi ai Consiliului Europei, etc. ?. Materiale documentare există suficient în presa vestică.

2. Care au fost primele semne şi acţiuni premergătoare „revoluţiei“ de la Timişoara ? Cu foarte mare probabilitate se pot obţine date şi de la autorităţile şi serviciile iugoslave.

3. De ce erau blocaţi călătorii în gara Vîrşet ? 4. Cine a condus copii în Timişoara prin faţa armelor teroriştilor ?

5. Cine a organizat înscenarea din cimitirul din Timişoara ? „Descoperitorul“ victimelor există şi deci poate fi cercetat. Această acţiune a fost în amănunt organizată şi a avut urmări din cele mai grave asupra imaginei României în străinătate. Este vorba de o insultă adusă poporului român şi nu regimului Ceauşescu. Intelectualii timişoreni au istorica datorie de a elucida această monstruoasă înscenare. Un popor care are pretenţia că are Naţiune, are obligaţia de a-şi apăra calitatea de naţiune.

6. Cine a organizat transmiterea continuuă a diferitelor evenimente şi în special a înscenării din cimitirul de la Timişoara în reţelele de televiziune mondială ?

7. Cine au fost mercenarii (teroriştii) din diferite oraşe ale ţării şi cum au acţionat ei ? Există nume şi date suficiente de terorişti arabi ucişi în luptă. Date suplimentare se pot obţine şi de la autorităţile iugoslave, căci mulţi terorişti au pătruns prin Iugoslavia. Deasemenea de la diferite aeroporturi româneşti unde au aterizat avioane în perioada premergătoare „revoluţiei“.

8. Cine a incendiat Biblioteca Universităţii din Bucureşti şi cine a încercat să incendieze Muzeul Naţional de Artă ?

Sunt întrebări care trebuiesc clarificate chiar dacă multora din interiorul ţării sau multora din exteriorul ţării nu la va fi pe plac.

Toate aceste evenimente au fost posibile numai datorită românilor şi Orbului găinilor. Aceste clarificari pot avea un efect deosebit de pozitiv asupra evoluţiei viitoare a societăţii româneşti şi a României. Căci „ revoluţia“ nu s-a terminat în Decembrie 1998.

Eşecul ei în Decembrie 1998 , dpdv extern, nu a însemnat şi sfîrşitul ei. Perseverenţa bolnăvicioasă vestică, cu pionul Ungaria, continuă acţiunea de diversiune politico-economico-culturală împotriva Romaniei :

1.Conflictul „etnic“ de la Tîrgu Mureş din martie 1990 (în ziarele germane definit ca Pogromul de la Tîrgu Mureş împotriva minorităţii maghiare) organizat şi coordonat din exterior, soldat cu un eşec extern. Imagini televizate fac din nou ocolul pămîntului. Romani bătuţi cu ciomege şi căzuţi la pămînt, sunt prezentaţi la televiziunile vestice ca etnici maghiari maltrataţi de romani !. Minciuna jurnalistică brutală şi iresponsabilă vestică lucrează cu febrilitate la escaladarea conflictului.

<Marele Atlas al Lumii> (1990, Naumann & Goebel) sub patronajul concernului german Bertelsmann conţinea deja la această dată <Regiunea Autonomă Maghiară> pe harta României. La protestul meu mi s-a răspuns, textual:.< Mureş este o provincie în România, unde trăiesc foarte mulţi unguri. După rearanjarea graniţelor după cel de al II-lea Război mondial, populaţia ungară se străduieşte să obţină o regiune autonomă în cadrul României, pînă astăzi însă fără succes. Cartografii au marcat denumirea

Mureş-Autonomă Maghiară şi Szekelyföld ceva prea devreme >. Obrăznicie iresponsabilă, care indică rolul german în acţiunea de distrugere a României.

2.Diversiunea Informaţională în sistemele de informare în masă vestice prin falsificarea realităţilor din Romania. În majoritatea cazurilor este vorba de autori de etnie maghiară din România. Succes total.

3.Presiuni masive ale unor cercuri corupte mafiote (germani în special) din Consiliul Europei asupra guvernului roman privind „drepturile“ la „identitate culturală“ a „minorităţii“ maghiare din Romania, care au mers atît de departe încît practic statul

roman a ajuns la desfiinţare. Amestec masiv în treburile interne ale României.

4.Presiuni vestice , în schimb de promisiuni deşarte, pentru desfiinţarea Armatei Române.

5.Presiuni vestice , in schimb de promisiuni deşarte, pentru desfiinţarea economiei romaneşti şi transformarea României

într-un stat agrar la nivelul unor ţări latino-americane şi africane.

6.Marginalizarea Balcanului şi transformarea lui într-o „rezervaţie“ vestică, fără nici un cuvînt de spus în Europa. Ci numai o Piaţa imensă pentru produsele vestice şi deci pentru menţinerea nivelului de trai în ţările vestice.

Toate aceste acţiuni au fost posibile din cauza naivităţii poporului roman, incapabil de a înţelege falsurile brutale şi perversitatea morală vestică.

Din Istorie nu s-a învăţat nimic. S-au făcut întotdeauna false alianţe, cu un partener tradiţional antiromanesc : Germania.

Orbul Găinilor nu are vindecare. În plus, guverne infantile, care pentru cîţiva dolari, au distrus statul roman, economia la nivel de vîrf mondial şi întreaga societate romanească. Dacă toate aceste acţiuni, care fac parte de fapt din „revoluţie“, nu vor fi clarificate de către societatea românească şi la locul potrivit categorizate prin sistemele de informaţii în masă, România nu va avea nici o şansă de supravieţuire ca stat şi implicit ca naţiune.

_________________

~”Bursa calităţii”

Produse româneşti

Ulei de motor PETROM Multigrad RO3 M15W40 Super 2hc. Durată de viaţă de cca. 4 ori mai mare decît un ulei de motor similar german. Deaceea cînd plec din România îmi cumpăr o rezervă bună de asemenea ulei.

Prelucrari mecanice de precizie şi tratamente termice pentru piese mari la CUG-Cluj. Nu multe firme în Europa de Vest pot face asemenea prelucrari. Prin anii 1996 am comandat pentru o firmă elveţiană, producătoare de mari prese, batiuri deosebit de complexe din punct de vedere al sudurilor şi prelucrărilor de precizie. In plus mese de scule pentru prese cu o precizie şi calitate a suprafeţelor deosebit de ridicate, executate intr-un termen record de 2 săptămâni. La recepţia lor, beneficiarului elveţian nu-i venea să creadă că au fost produse în România. Succesul CUG-lui Cluj s-a datorat atunci directorului G. Ciurtin.

Produse lactate NAPOLACT- Cluj a căror calitate este cu mult deasupra calităţii celor mai bune produse vestice similare. de ex.: caşcavalul Moeciu şi untul de masă.

Untul de masă ( 85%) produs la Baia Mare. Efectiv calitate ce nu se poate întîlni în Vest.

Pui proaspeţi şi congelaţi de la Iaşi. Gust de neconfundat ( cu alte genuri de carne) în comparaţie cu cele mai bune produse similare vestice, chiar şi cele denumite „BIO”.

Carne de porc de la combinatul de porci de la Călăraşi. Carne de porc cu gust de carne de porc. De neîntîlnit în Europa de Vest, chiar şi în Franţa ( ţara cea mai calitativă europeană, dpdv al calităţii mîncării) şi chiar şi aceea produsă „BIO”.

Cîrnaţi olteneşti proaspeţi de porc produşi la Râmnicul Vâlcea.

Ciocolata ROM. Până la anul cca. 2000, de un înalt rafinament. O reţetă originală, care din păcate, prin vestificare ( zahăr excesiv şi chimicale) a devenit „leşinată”.

Berea CARAIMAN, CIUCAŞ de BRAŞOV, CIUC şi URSUS sînt beri de nivel de vîrf european. Cu un gust deosebit de rafinat şi inconfundabil. De aproape 30 de ani cunosc foarte bine berea vest-europeană. Dau absolut clasă berii germane !

Apele minerale: Poiana Negri, Borsec, Biborţeni, Dorna, Tuşnad sînt exclusiv peste orice apă minerală vest-europeană. Concurenţă vest-europeană pentru aceste ape îmi este necunoscută, cu toate că de aproape 30 de ani, beau numai apă minerală, căci cea de la robinet este efectiv periculoasă.

Benzina „ROMPETROL”. Primul lucru pe care-l fac cînd intru în Romania, de mulţi ani de zile, este să caut o staţie de benzină ROMPETROL. Cînd părăsesc România caut la graniţă întotdeauna o staţie ROMPETROL. Motorul lucrează complet altfel.

Transportorul blindat cu 4 axe. Piesă de mare valoare militară. Transportoarele similare vestice au numai 3 axe, ceea ce le limiteaza esenţial domeniul de folosire. Firme vestice militare au început să copieze deja acest model. La valoarea acestui transportor blindat se ridică numai transportorul similar rusesc.

Conform unei emisiuni specializate la televiziunea elveţiană din anul 2005, fiecărei arme

scoase din funcţiune ( aşazisa „dezarmare” propusă de Vest) după anul 1990 i-au luat locul

10 arme ! Înarmarea a atins, în anul 2005, un grad nemaiîntîlnit în istoria omenirii.

Puşca automată AKM 47, variantă românească. Armă deosebit de sigură în funcţionare şi de precizie.

Avionul de luptă românesc IAR —cu performanţe tehnice deosebite, în comparaţie cu produse similare vestice.

Sacou produs la Cluj. Calitate de virf european.

Ing. Hidraulică – Construcţii de maşini – Instalaţii Industriale

IOAN MUGIOIU, Elveţia, 3 Aprilie 2005

__________________

~”Disgraţie publică faţă de România, Bulgaria şi celelalte ţări balcanice candidate (2003)”

29 Iunie 2003- Basilea- Elveţia. Conferinţa de la Tesalonic (Grecia) din 20 Iunie 2003 a fost în ciuda show-ului dirijat de tip comunist, un eşec total. Toate punctele importante au fost evitate. Se încearcă, ca deobicei în Piaţa Comună, să se intre pe fereastră cînd uşa este închisă

Strategia Franţei şi Germaniei, de a pune mîna total pe putere, impune strategii ocolitoare perverse. In Octombrie 2003 se va trece la treaba directă. Se vor lasa din nou păcăliţi mulţi membrii ai Pieţii Co-mune ? 16.000 de poliţişti şi nave de război patrulau la coastele Mării Egee. Pentru a apara conferinţa în faţa demonstrantilor.

Drumul Pieţii Comune este evident către radicalizare, cu asemanare din zi in zi mai mare cu CAER-ul.

O democraţie nu va putea avea loc, atîta timp cît există tendinţe de hegemonie. Din contră Piaţa Comună, prin înfiinţarea forţei de intervenţie, va produce noi războale în Europa.

Aşa cum a afirmat un înalt funcţionar german din conducerea Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki, liniştea în Iugoslavia şi Bosnia nu se va aşterne atîta timp cît trupele străine nu se vor retrage din Balcan.

Un articol sugestiv şi realist din ziarul cantonal elveţian de circulaţie, Solothurner Zeitung din 21 Iunie 2003, cu titlul : „Furtună de vîrf europeană în Absurdistan” comentează : „ Niciodată pînă acum nu

s-au făcut asemenea eforturi pentru o conferinţă de vîrf a Pieţii Comune. Rar au fost hotărîri aşa de neimportante. De două ori într-o jumătate de an se întîlnesc şefii de stat şi guvern la „ sfatul euro-pean”, egal, dacă ceva este de hotărît sau nu. Prima oară pe lîngă şefii celor 15 state vechi ale Pieţii Comune iau parte şi cei 10 noi. …”

Articolul prezintă importanţă din punct de vedere românesc prin ultimul pasaj ,cu titlul : „ Blair şi

Fischer înjură”. În traducere sună astfel: „ Astăzi a devenit Absurdistan-ul şi mai absurd. Şefii can-

didaţilor pentru Piaţa Comună ai Turciei, Bulgariei şi României precum şi ai ţărilor balcanice s-au îmbrîncit în mulţime. În faţa unei asemenea îngrămădiri au înjurat englezul Toni Blair, belgianul Guy Verhofstadt şi ministrul de externe Ioşca Fischer. Chiar şi veteranii conferinţei şi-au pierdut răbdarea.

(kla).

Aroganţa submediocrităţii nu se sfieşte nici măcar în public să-şi manifeste superioritatea. O insultă

adresată unui popor de 23 de milioane, care înainte de anul 1990 avea o economie mai dezvoltată decît multe ţări vest europene. Ca nişte cerşetori sînt trataţi şi se comportă balcanezii ! Un barometru care arată adevărata faţă a Pieţii Comune şi adevărata intenţie faţă de România. De ce nu a fost România

admisă în Piaţa Comună şi de ce au fost admise cele 10 ţări ? O întrebare care dă multe răspunsuri.

Este de fapt vechea graniţă între Bizanţ şi Catolicism ?

Lipsa de demnitate şi lipsa noţiunii de ţară a românului, caracteristici tradiţionale, au permis cu uşu-rinţă forţelor de hegemonie europene să elimine un potenţial concurent şi să aducă o ţară bogată la nivel de sursă ieftină de materii prime. Cu cît s-a acceptat mai mult, cu atît disgraţia vestică faţă de România şi români a crescut. În plus românii sînt ortodocşi, iar majoritatea covîrşitoare a Pieţii Co-mune este de religie catolică şi reformată.

Cu un an în urmă se ceruse la Muenchen, la întîlnirea tradiţională a iredentiştilor germani, alungaţi din Cehia, ca Cehia sa nu fie primită în Piaţa Comună, dacă autoritaţile cehe nu vor retroceda proprietăţile minorităţii germane. Tocmai la acel timp, aveau loc alegerile în Cehia. Şi partidul de gu-vernămînt şi opoziţia au fost la unison, cum e cazul la naţiuni închegate. Ei au respins orice cerere în acest sens declarînd că în această situaţie Cehia renunţă la aderarea la Piaţa Comună. Mai mult decît atît, au pus condiţia de aderare a Cehiei la Piaţa Comună : renunţarea în scris de catre Germania la această cerinţă ! Planul preşedintelui ceh de atunci, Beneş, de a alunga minoritatea germană din Cehia, a fost calificat de către parlamentul actual ceh ca legal şi conform cu hotărîrile din Norvegia.

Rezultat : Cehia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

România, în aceeaşi situaţie, nu a alungat minoritatea maghiară din România, participantă la Holocaustul ungar în Romania. De ce ? In plus România retrocedează « proprietăţi maghiare » în Transilvania obţinute de fapt prin falsuri în acte şi crime. În loc să cheme în faţa tribunalului pe criminalii de război maghiari şi ucraineni. Un popor care nu se respectă pe el însuşi nu are nici o şansă la existenţă. Sînt românii, după cum se spune în Vest, slab cu duhul ? Se pare că ăsta-i adevărul crud.

Cu cît vor rînji mai mult spre Vest, cu atît vor fi în Vest mai dezagreaţi!

Eşecul minorităţii maghiare din Slovacia a fost total. Slovacia a acordat minorităţii maghiare, de cca. 15 % şi masată la graniţa cu Ungaria, numai facilităţi referitoare la păstrarea identităţii culturale. Şi nu ca România, drepturi politice etnice de stat in stat.

Rezultat: Slovacia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Polonia a pus condiţia unei finanţări suplimentare a ţăranilor polonezi pentru a putea face faţă importu-rilor de produse agricole din Vest, la preţ scăzut şi calitate inferioară. În plus Polonia a refuzat cerinţe-le minorităţii germane, alungate din Polonia, de a i se retroceda proprietăţi confiscate de statul polo-nez.

Rezultat: Polonia a fost primită în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Ungaria nu a acordat minorităţilor române, sîrbe, croate, germane, slovene şi slovace nici un fel de drepturi de păstrare a identităţii culturale etnice. Cu toate că există un contract cu România. Politica de asimilare este oficială.

Rezultat: Ungaria a fost primită în Piaţa Comună.

În Letonia , Lituania şi Estonia, minoritatea rusă atinge proporţii de la 35% pînă la peste 50% . Drepturi de păstrare a identităţii culturale nu exista de nici un fel.

Rezultat: Cele trei ţări au fost primate în Piaţa Comună. Rezultatul Demnităţii.

Cipru, este împărţit ca stat in două (deci de stat nu se mai poate vorbi), cu sîrmă ghimpată, şi pe picior de război permanent. Şi nici vreo şansă de unificare. Deci instabilitate politică totală.

Rezultat: Ciprul a fost primit în Piaţa Comună.

Evident, de ochii lumii, ca nu numai catolici si protestanti sint in aceasta Piata Comuna. Corupţie toatală.

Malta şi Ciprul sînt la nivel economic de tragedie şi sărăcie incredibilă. Statul maltez nu e capabil nici macar să-şi cumpere autobuze pentru transportul în comun. Prin podeaua autobuzelor,vechi de zeci de ani, se poate vedea asfaltul străzii.

Economic, numai Polonia si Cehia se ridicau la nivelul economic al României. Numai că ele nu au practicat “privatizarea” , “autonomia locala” şi implicit acapararea si distrugerea intreprinderilor de către firme străine. În Germania o astfel de acaparare a unei firme germane de catre o firmă străină se numeşte ” preluare duşmănoasă” şi nu este aprobată de către parlamentul german. În plus mândria germană ar trata aceasta ca o insultă a poporului german.

Distrugerile de firme în Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria şi ţările baltice nu au avut nici pe departe măsura distrugerilor din România. Intreprinderile agricole de stat, gospodăriile colective şi multe fabrici funcţionează în continuare după vechea organizare. Numai termenii au fost modificaţi. Aceasta a fost tocmai şansa supravieţuirii lor economice. Au românii Orbul Gainilor ? Tot românul cu mic cu mare a distrus, în 13 ani, cu un entuziasm de nedescris. Cu gura căscată către Vest, şi-au distrus piaţa internă ! Peste 500 de miliarde de dolari, care puteau produce alte multe miliarde, au zburat în vînt. Pentru un vestic ceva de neînţeles!

Aproape la fel ca la albanezi, care practic şi-au desfiinţat statul într-o săptămînă. Armata şi poliţia au plecat acasă, foarte simplu, ca şi cum cel mai normal lucru din lume ar fi. Le lipseşte românilor noţiunea de stat ? Căci, la ora actuală, România există ca stat, însă numai pe hirtie. În realitate, statul român este desfiinţat. Fiecare face ce vrea, în numele Democraţiei ! În Vest nu este aşa !

Nu cumva este acesta motivul pentru care România nu a fost primită în Piaţa Comună? Se aşteaptă anul 2007, cînd sau România nu va mai exista sau va fi un protectorat vestic, aşa cum se prevăzuse de către Vest la începutul războiului din Iugoslavia, pentru popoarele balcanice. Pentru Serbia se prevăzuse deja un guvern străin. Victoria era considerată sigură.

Atmosfera vestică dupa lărgirea Pieţei Comune este în Europa de Vest, gri. Se presimte că viitorul Pieţei Comune va fi sumbru. Să fie aceasta şansa României ? Franţa şi Germania doresc să dea tonul în aceasta comunitate, exact cum URSS dorea să o facă în cadrul CAER-ului.

Franţa şi Germania, ţările care au iniţiat războiul din Iugoslavia au încercat, în cazul Irak, o manevră strategică de tip ” pace” pentru a-şi dovedi “independenţa” faţă de SUA. Manevră soldată cu un eşec. Aceasta a condus la o creştere a disensiunilor interne în Piaţa Comună.

Franţa şi Germania, “coalitia şefilor”, face din nou o greşeală fatală : propune crearea de posturi fixe, de exemplu pentru ministerul de externe al Pieţei Comune, care să exprime spre exterior numai o singură poziţie, indiferent de diferitele poziţii în cadrul Pieţei Comune. Evident însa: pozitia lor.

Compromise la nivelul de trai vestic nu se vor face. Germania trece prin momente grele. Dacă acum

2 ani , 1 Euro era 2 DM, astazi 1 Euro este 1 DM. În 2 ani, nivelul de trai german s-a înjumătăţit. Conflictele au aparut deja. Se caută soluţii disperate pentru frînarea sărăcirii. Singurele solutii posibile sînt cele din exterior. Cea mai bună : războaiele. Mai ales că nu mai există un bloc militar care să se opună, deci un echilibru de forţă.

În acest scop, România e pusa înca pe lista ţărilor care trebuiesc dezmembrate. Consiliul Europei, braţul de acţionare al Pieţei Comune încearcă să distrugă în continuare ce-a mai rămas din economia României. Petrolul trebuie scos din mîini româneşti. Se cere privatizarea Petromului,cu toate că firma funcţionează excelent . Se cere privatizarea industriei energetice, cu toate că funcţionează excelent. Se încearcă ca tot ce funcţionează bine să încapă, prin „privatizare”, în mîini străine. Cu toate că în ţările vestice aceste instituţii sînt de stat. Se cunoaşte perfect că nivelul de gîndire al intelectualităţii româ-neşti este infantil şi fără vreo şansă de maturizare. Se cunoaşte în Vest că românii sînt genetic fanarioţi. De aceea, România trebuie adusă elegant, cu ajutorul însuşi al românilor, la sapă de lemn. Regimurile fanariote româneşti şi iredentiste fasciste maghiare sînt încadrate în acest proces de sustragere a bogăţiilor Romaniei, din mîinile românilor.

Primirea României în cadrul Pactului Atlantic a fost un cadou făcut de SUA pentru înalta calificare a militarilor români din Afganistan. Mă bucur că vechea mea propunere de înfiinţare a bazelor ameri-cane pe teritoriul României a prins viaţă. Majoritatea ţărilor vestice şi în plus Cehia au fost împotriva intrari României în Pactul Atlantic. Începînd cu două zile înainte de admiterea României în Pactul Atlantic, în nici unul din ziarele elveţiene de mare circulaţie nu era anunţată România şi Bulgaria ca candidate. În schimb numai cuvinte de laudă pentru armata Letoniei ! Şocul unor ţări vest europee a fost mare că România a fost admisă în Pactul Atlanticului de Nord. Ziare elveţiene comentau că, prin armata sa slabă, România va slăbi puterea Pactului.

Tot aşa, dar pe plan economic, România trebuie să colaboreze strîns cu SUA. România nu are nevoie de Piaţa Comună. China, Rusia, ţările arabe, şi multe alte ţări, oferă o piaţă imensă de desfacere a produselor industriale. Ar fi o eroare fatală de a se face cedări, în continuare, la propunerile vest-europene care au drept scop numai distrugerea economiei române. Şi asta în numele aderării României la Piaţa Comună.

Norvegia şi-a dat seama exact la momentul potrivit că Piaţa Comună nu e scopul său. Sînt tări care deja regretă că sînt în Piaţa Comună.

Va fi capabil poporul român să salvezze România ? Să dea naştere unei simple inteligenţe care să ştie că 1+1=2 ?

IOAN MUGIOIU

_________________

~”Erori fatale”

Ceea ce au facut guvernele fanariote romane dupa anul 1990 nu a fost posibil in nici o tara europeana. Toate cladirile in care se afla institutii publice si statale, in Cehia, Slovacia,Croatia, Polonia, Slovenia si altele,este interzis de a se retroceda fostilor proprietari. In plus daca aceste cladiri au fost initial obtinute prin presiune, frauda, falsificare si crime impotriva natiunii au fost excluse de la retrocedare. Cehiei i s-a cerut de catre Germania, retrocedarea proprietatilor minoritatii germane alungate ( 1,5 milioane) in 1945 din Cehia, cu amenintarea ca in caz contrar Cehia nu va intra in Piata Comuna. Raspunsul guvernului ceh si al opozitiei a fost ca Cehia va refuza sa intre in Piata Comuna in cazul cind se mai insista asupra acestei chestiuni. Si Cehia a intrat in Piata Comuna! Efectul demnitatii Romanii nu mai cunosc ce inseamna demnitatea. Tara a fost maghiarizata ca pe timpul imparatului austriac Franz Josef. In Salaj au aparut si denumirile de gari in limba maghiara ! Incredibil dar Consiliul Europei nu a cerut asemenea abuzuri etnice. Atrocitatile maghiare in Transilvania sint trecute cu vederea , ca si cum n-ar fi fost nimic ! Nu cu mult timp in urma in Franta s-a condamnat un nazist de 90 de ani ! Nimic nu se uita in Franta, Olanda, Belgia, Polonia, Norvegia, Danemarca si Cehia. Totul se spune pe fata ! Acum doua luni un tribunal din Italia a cerut Germaniei extradarea unor militari germani care au comis atrocitati in cel de al II-lea razboi mondial! Pe ce lume traiesc romanii ? Consiliul Europei prevede pastrarea identitatii culturale a minoritatilor etnice si nu etnizarea politica a unei tari. In Slovacia cu 15 % minoritate maghiara, se preda la scoala in primele trei clase limba maghiara. Si atit ! Inscriptii bilingve nu exista. Caci asta inseamna stat in stat si deci stat multinational. Romania este unul din statele cu cele mai putine minoritati etnice din Europa. Cum s.a ajuns la etnizarea tarii ? Prin coruptia acestor membrii de guvern si prostia poporului roman. Atrocitatile din Cluj din 1940 au fost incredibile. Au fost ucisi multi copii, caci acesta era telul soldatilor unguri. La Jibou , la sarbatorirea orasului, s-a pomenit de ranile orasului, dar nu s-a specificat cine le-a produs ! Pina unde se va merge cu distrugerea politica a Romaniei ? Este acest popor chiar asa de imbecil ? In orice tara europeana nu este posibil asa ceva. Au toti orbul gainilor ?

Trezeste-te romane din somnul cel de moarte !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Completare la comentariul precedent.

Nu e cunoscut romanilor ceea ce biserica catolica a facut in Transilvania ? Dupa cea ce a facut, ar trebui sa plateasca despagubiri statului roman si na sa ceara retrocedari.

Orice retrocedare este si impotriva drepturilor omului al ONU caci priveaza pe cetatean de dreptul la o educatie.

ING. IOAN MUGIOIU
31 August 2005
Elvetia

___________________

~”Fanariotism genetic sau de ce românii nu mai au nimic”

Constanţa. 15 August 2003. Prăbuşirea comunismului în România a oferit o şansă istorica unică pentru români. A se cunoaşte pe ei însuşi cu adevărat. Istorie practică !

Comportamentul românilor, în ultimii 13 ani ,le explică toată istoria lor, ai ultimilor 2000 de ani. O istorie a cedării şi slăbiciunii. Stat sau state româneşti, cu excepţie între anii 1100 şi 1601, foarte slabe.

“La plăcinte înainte, la război înapoi”. “Capul plecat , sabia nu-l taie”. << Zonă geo-politică critică>> = zona de rezistenţă minimă. Sutele de ani de slugărnicie au condus la un fanariotism genetic. Statele ves-tice îşi finanţează industria proprie şi îşi apără economia proprie. Statul german îşi cumpără maşini şi utilaje din producţia proprie. Poliţia germană îşi cumpără maşini germane, indiferent de calitatea lor. La fel armata şi toate instituţiile de stat. Intreprinderile particulare, în pricipal, tot maşini germane.

Statul român face şi el acelaşi lucru; cumpără pentru poliţie, vamă, etc, maşini scumpe germane ! În timp ce ARO trebuie să dea faliment ! Ce fel de popor este acest popor român ?

Oameni fericiţi să-şi schimbe chiar şi numele! Un cuvînt englezesc sau german scris pe o maşină sau clădire îl face fericit pe român. Ţărani care îşi fac reclama că au produse din seminţe olandeze. Iar olan-dezul nu ştie nici măcar ce gust are o roşie adevărată! Ambalajul este pentru român mai important decît marfa! Ce fel de popor este acest popor român ?

Un german învaţă de la grădiniţă că trebuie să cumpere produse germane. Un german îşi cumpără produ-sele proprii mai ales cînd ele sînt de calitate inferioară produselor similare străine. Volkswagen-ul n-a strălucit niciodată, în comparaţie cu produsele străine şi totuşi este numărul unu în Germania.

Statul român, prin cumpărare, finanţează industria de automobile germană, în timp ce industria proprie o duce la ruină ! Ce fel de popor este acest popor român ?

De ce nu fac la fel şi celelalte popoare care au trăit şi ele în comunism? Roman-ul de la Braşov, camio-nul de importanţă vitală pentru economia României, devine <<parc de distracţii >>. Braşovul, oraş industrial de sute de ani, devine oraş de provincie. Dar românul e fericit şi mîndru că pînă şi betonierele sînt instalate pe MAN-uri sau Scania ! Într-un jurnal din Timişoara am citit un anunţ particular prin care se indică pentru vizitare un loc din oraş unde se afla un camion nou Mecedes ! Ca-n Africa.

Tractorul Braşov, cu performanţe la nivel mondial, va fi curînd închis pentru a se cumpăra tractoare germane sau austriece. România a devenit colonie germană. Colonia celor care de cîteva sute de ani lup-tă pentru desfiinţarea României. Ce fel de popor este acest popor român ?

Prin distrugerea ARO-Cîmpulung, Roman-Braşov, UCMR-Reşiţa ( de la 1771), UMGB-Bucureşti, Trac-torul-Braşov, Electroputere-Craiova, Progresul-Brăila, Cugirului, Fabrici de Armament şi multe alte in-treprinderi, România părăseşte platforma ţărilor industriale şi se situează pe platforma ţărilor subdezvol-tate africane. Speranţele (parolele) fanarioţilor români că se poate trăi din turism şi agricultură sînt infan-tile.

Cei 13 ani de “democraţie” ai românilor le-a dat şansa românilor să vadă cine sînt ei cu adevărat. Carac-terele lor genetice le explică toată istoria.

În timp ce la Stalingrad, acum 60 de ani, românii (poporanii) mureau pe front, în căruţe în faţa tancurilor şi catiuşelor ruseşti, în localurile bucureştene se dansa în veselie, toată noaptea. Tot ca acum, cînd statul român îşi dă ultimele suflări, românii petrec şi chefuiesc, spunînd că ei nu fac politică ! Ei nu au capaci-tatea de a înţelege, că politica este făcută de viaţa zilnică a fiecăruia. Fiecare prin votul său, chiar dacă nu e membru al vreunui partid, face politică.

Intelectualii români sînt mîndri că s-au deschis:METRO, Carefour, Billa şi altele. Ei sînt totdeauna mîn-drii pe mîndria altora ! Infantilism. De ce nu ALIMENTARA ? Nu sună bine ? Desigur „furculision” i se potriveşte mai bine românului.

Diversiunea vest-europeană, de asigurare a pieţelor de desfacere, şi-a atins scopurile la români cu o uşu-rinţă nesperată. Ultimele bastioane: Reşiţa, Bucureşti, Braşov, Brăila, Cîmpulung-Muscel, Craiova, Cluj, Oradea, Baia Mare şi altele, au capitulat fără nici un fel de rezistenţă. „Colaboratorii” au fost în majori-tate absolută în raport cu patrioţii. Raport constant de cca. 400 de ani.

Un sociolog american denumeşte această strategie vestică de distrugere economico-politică: <<strategia africană>>. El defineşte clar etapele ei. Aşa au fost distruse state în Africa pentru totdeauna.

În SUA „robinetul” se închide de fiecare dată cînd produsul american e în primejdie. Se interzice, de azi pe mîine, importul produsului respectiv (de ex: automobile japoneze, oţel european etc.). Vinovaţii de << subminarea economiei naţionale>>, aşa cum legea americană o defineşte, sînt pasibili de scaunul electric. Exact ca şi spionii şi trădătorii de ţară. În România ei trăiesc în libertate pentru că nu suportă detenţia. O umanitate adevărată, neprezentă în nici o democraţie cunoscută pînă acum, nici măcar la gre-ci ! În Suedia , acum o sută de ani, se tăia cîte o mînă. Electroputere- Craiova avea contracte asigurate pentru cel puţin 20 de ani (China). Cea mai bună locomotivă (tip ASEA) din Europa, împreună cu cea similară elveţiană. În Germania circulă încă locomotiva electrică rusească provenită din fosta Germanie Democrată. Fanarioţi români urcaţi în Mercedesuri şi BMW-uri i-au curmat viaţa locomotivei. Un caz pentru Tribunalul de la Haga, căci Justiţia Română s-a reprofilat. Căci probabil nu era rentabilă !

Troleibuzele se cumpără din Ungaria, autobuzele din Ungaria şi Ucraina, microbuzele din Germania !

Epitetul vestic acordat românilor , ca popor incapabil, îşi găseşte justificarea în întregime.

Românii au pierdut în 10 ani lupta cu istoria. Au pierdut şi războiul cîştigat în 1919. Vină individuală nu există ! Vina este întotdeauna colectivă !

Românii vor trece curînd în „rezervaţie” vestică, şi vor fi fericiţi. Armata Română, dacă nu se va desfiin-ţa complet, va face Vestul fericit cumpărînd autovehicule, echipament militar învechit şi gloanţele din Vest. Cînd se vor termina „gloanţele”, cum s-a mai întîmplat în istoria românilor, „rezervaţia” îşi va re-duce graniţele. Se va justifica, ca întotdeauna, ca << zonă geo-politică critică>>, ca şi cum ar fi ceva ab-solut normal. Dar cu căruţele şi slujba preoţilor, nu se poate trece nici Prutul şi nici Nistrul. Căci dincolo erau tancuri.

Deja vine legea cu vînzarea pământului la străini, care, mai devreme sau mai tîrziu, vor veni cu blinda-tele să-şi apere proprietăţile, în numele „drepturilor omului”.

Interesant este cum se va denumi „rezervaţia”. Probabil tot ca în 1964: „Protectoratele Dunării de Jos”.

În anul 1990 se striga parola: „Noi nu ne vindem Ţara!” M-am întrebat de ce cehii, polonezii, ungurii, slovacii şi alte popoare, foste „comuniste”, nu strigau aceeaşi parolă. Urîtul vorbeşte de frumuseţe! Fanariotul, de Ţară! Ştiau deja în inconştient românii la anul 1990 cine sînt ? S-a vîndut totul. Urmează acum pământul. Adică sfîrşitul. Adio, România.

Ioan Mugioiu
Ing. Construcţii de Maşini- Hidraulică- Instalaţii Industriale
59 ani

Baslerstrasse 35
D-79588 Efringen-KirchenGermania

_____________________

~”O scrisoare deschisă din anul 2002 care îşi păstrează actualitatea”